Marturisirea lui Mir in acea seara, pe terasa vinetie, a ramas doar atat…o confidenta in repetare perpetua, doar auzita. Pana la urma ce ar fi putut face…stranietatea sentimentelor lor, soiul lor de iubire…amandoi stiau ca sunt precum apa vietii vesnice si focul primordial. Stiau ca...

- Te astept de mult timp, imi spune usa. Poate de cand te-ai nascut ori de mai demult, nu-mi aduc aminte de cand stau aici..sau de cand am inceput sa ma invechesc. Inchisa am tot fost si nu stiu daca balamalele imi functioneaza. Te astept...

Nota: Pentru o experienta personala mai…senzoriala, iti recomand, cand citesti randurile de mai jos, sa asculti (pe repeat daca e nevoie) piesa pe care am scris povestea si anume 2 AM (Prod. DNTST & Berg). Aradia isi simte sangele volatilizandu-se. Isi priveste mainile devenind translucide. Respiratia...

Nu era nimic care sa-i placa mai mult pe lumea cunoscuta decat loviturile lui. Si nicicand nu erau doar metaforice. De fiecare data, insa, o trimiteau de urgenta la spital. Gaddi isi savura, totusi, coastele rupte, pielea sparta si puternic invinetita, parul smuls, ochii umflati...